Spectator

am ridicat mâinile în semn de aplauze
până la scâncetul roșu
al pereților care făcuseră piesa

teatrul era gol
de suflete, numai trupuri
care mai de care mai bolnave

principii abandonate pe malul singurătății
atunci când au aflat
că e imposibil să fie vreun lucru posibil

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s