ultima parte

Mi-am întors cuvintele de la groapă
Lăsând frimituri de sânge din tălpi
Cu sufletul horcăind a neputință
Și sudoare curgându-le din piept

Și-au acoperit goliciunea cu bucăți
De tristețe și singurătate
Gonesc muștele cu pulsul tot mai stins
Bâjbâie prin întunericul fetid al morții

Respirația le miroase a disperare
În ochi le poți citi depărtarea
Totuși în profunzime mai poartă
O dorință

Să ajungă în pragul tău
Cu ultima adiere omenească
Să îți lase jos pe prag
Ce a mai rămas din mine – ele

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s