vând disperare

Ăsta e locul perfect în care să îți pierzi sufletul
Sau să îl lași
În grija unei persoane de încredere
Care te urăște sincer
Și nu dă o unghie pe disperarea ta

Ăsta e momentul potrivit
În care liniștea să zgârie urechile
Să le topească în vis
Să le presare peste o inimă atacată de buruieni
În văzul unor ochi ce nu scapă o geană
Peste disperarea ta

Declinul perfect
Al unui corp mâncat de ceea ce ar fi trebuit să îl înalțe
Deasupra oricăror îndoieli
Căzut tocmai în plasa braconierului
Care nu dă niciun cârlig
Pe acest sfârșit banal

Se aude un ticăit
Nu știu dacă sunt eu
Dar cred că mereu va rămâne ceva

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s