stație finală

Pietre și sfori
Pe care să le respir
Într-o după amiază cu sens unic spre moarte
Se sparg valuri de frunte
Se pictează scena finală
În care sunt coborât în groapă
Dau mâna cu depresia
Agonia mă salută politicos
Coșmarurile mă invită să iau un loc în pivnița lor
Mă simt ca acasă
Când îmi deschei sufletul
Din el respiră demoni

Betoane și smoală
În care să înot
La ora ultimului prânz
În care m-am urcat fără bilet
Aveam un abonament în inimă
Dar știi prea bine la tine
A rămas
Iar moartea nu îmi dă învoire
Să vin să le iau

Sulf și cianură
Respir
În loc de tine
În această zi deraiată
Către un sfârșit pe care îl știu pe de rost

Doar tu ai putea
Să deschizi porțile iadului
Recuperând ceea ce din mine
Aproape nu a mai rămas

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s