Noul Eu

Unii (sau toți) dintre noi ne schimbăm cel puțin o dată pe parcursul vieții, devenind o persoană diferită. Acest lucru nu poate fi anticipat, pentru că, de multe ori, poate nu este nici măcar dorit. Însă, din momentul în care acțiunea a început să se desfășoare, aceasta nu mai poate fi oprită. Se poate doar constata că ceva se întâmplă și se pot pune întrebări cu privire la rezultatul final; nici măcar acesta nu e obligatoriu să fie unul bun întotdeauna.

Mi-am dat seama că ceva se întâmplă cu mine începând cu vreo 2 luni în urmă. Mă schimbam, însă fără să fiu conștient de asta. Prima dată am renunțat să mai urmăresc cursele de ciclism, unul din puținele sporturi pe care îmi făcea plăcere să îl urmăresc. S-a întâmplat aproape instantaneu. Apoi, a dispărut și plăcerea de a scrie pe blogul de tehnologie, la fel de rapid. Nu îmi mai rămăseseră multe lucruri „ale mele”, dar habar nu aveam că încă urma să mai pierd. Procesul nu se definitivase.

După cele două luni, cu foarte puține zile în urmă, urma să se reia procesul de înnoire de sine. Am realizat că tot ceea ce scriam sub formă de versuri îmi afecta destul de mult starea de spirit în sens negativ. Am decis să le elimin, cel puțin de pe hârtie, de pe internet, de oriunde ar fi putut să apară în afara mea. Asta nu m-a făcut mai vesel, dar din acel moment am realizat că acesta era doar încă un pas firesc în dărâmarea vechiului Eu, de care, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, sau chiar pentru totdeauna, nu voi mai avea nevoie.

După cum ziceam, nu mă simțeam tocmai bine, dar nu știam la ce aș mai putea renunța din vechiul Eu, mă credeam deja gol de orice m-ar putea face să par uman. Totuși, am mai găsit un lucru, în timp ce citeam o carte. Nu știu dacă aceasta a fost de vină sau doar m-a ajutat, dar mi-am spus că, dacă tot vreau să fac un Nou Eu, unul diferit, de data asta să renunț și la un lucru cu adevărat nociv: țigările. În secunda asta mă simt și mă consider nefumător, însă cel mai înțelept ar fi să țin sub observație acest lucru și să revin cu exclamarea după ce voi fi trecut măcar un mic prim prag psihologic.

Au trecut vreo două luni de când a început schimbarea; aproape jumătate de vară. Ar mai fi câteva chestii care cred că se vor schimba până să devin Noul Eu, dar, în mare parte, acesta pare deja format. Am descoperit și o mică ciudățenie: deși nu mai am iluziile de altădată, nu am încetat să visez. De fapt, cred că acord chiar mai mult timp acestui lucru, căci a rămas de la lucrurile abandonate. Au rămas și puține lucruri (probabil unul singur) la care, deocamdată, nu vreau să renunț, dar asta doar pentru a mai umple câteva din multele secunde ale fiecărei zile. Restul golului din mine este păstrat special pentru ca Noul Eu să îl umple cu pasiunile lui sau, dacă nu va găsi niciuna, să îl lase așa.

Sper că într-o bună zi voi reveni (cel puțin) la poezie, dar nu îmi fac un scop din asta. Nu mai planific și nu-mi mai doresc nimic. Iar, în ceea ce privește ziua de mâine, nu mă mai întreb cu ce va veni. Oricum, știu că mă va surprinde!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Noul Eu&8221;

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s