în lumea vie

pune-mi pistolul la
frunte trage
scheleți cu exces de
zel trag de
tâmple să mi le-omoare
chiar și de
la kilometri depărtare
vreau să-mi auzi
inima cum te
cheamă în genunchi

ai tras cu săgeți în
mine și sunt
otrăvitoare dintre coaste
scoate-le vreau să fie
pansamente zâmbetele
noastre când alergăm
unul spre celălalt
vântul e-o bucurie
ce ne aduce mai
aproape

am căzut în capcana
ta lăsată de ani
mulți în parc la
biblioteca ce astăzi
stă să cadă culege-mi
te rog oasele din
zăpadă s-alunecăm pe
cer cu degete și
ochi de primăvară

stinge iadul din mine
cu o îmbrățișare când
ne sărutăm suntem
cei mai importanți
din lumea vie să
evadăm din visele de
noapte prin iarba verde
și reală
să dăm curs inimilor
degetelor cerneală

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s