Spiritul din Muzeul Municipal Călărași

wp_20160917_13_33_27_pro

Astăzi, pe la ora 14, când soarele ardea atât de tare de parcă voia să ne mintă că este încă august (48 august, pentru nostalgicii verii), mă aflam în fața Muzeului Municipal din Călărași, înființat cu puțini ani în urmă în clădirea fostei Primării. Aflasem ieri, pe seară, de pe Facebook, că astăzi se va inaugura o sală de lectură aici. Sală pe care eu o cunosc de vreo 2 ani și, chiar dacă nu îmi mai amintesc dacă am scris despre ea la momentul respectiv, cu siguranță am scris din interiorul ei. Cum de s-a întâmplat asta? Muzeul acesta, spre deosebire de celelalte din oraș, găzduiește, pe lângă diverse expoziții cu caracter mai mult sau mai puțin temporar, și diferite ateliere (olărit, pictură), și întâlniri literare sau ale colecționarilor din Călărași. La una dintre întâlnirile literare de aici mă aflam și eu în toamna lui 2014 (parcă) și din această cauză nu prea înțeleg de ce „deschiderea” oficială a fost făcută abia acum.

Câteva lucruri despre Muzeul Municipal Călărași: acesta este alcătuit din lucruri donate de locuitorii orașului. Însă obiectele sunt doar jumătate din patrimoniul Muzeului, cealaltă jumătate o reprezintă poveștile țesute în jurul acestora, povești care pot diferi de la o vizită la alta, pentru că sunt atât de multe și nu pot fi spuse toate deodată. Revenind, totuși, la sala de lectură, am să vă spun, după cum am aflat și eu astăzi, povestea ei: cu 2 ani înainte de înființare (2012 adică), persoana care se ocupă de acest Muzeu a fost întrebată dacă nu cumva dorește și are unde să primească 2000 de cărți; se pare că donatorul devenise cumva alergic la cărțile vechi (științific spus, la compușii chimici pe care hârtia veche îi eliberează în aer) și nu își mai permitea să le țină. În prezent, numărul de volume a depășit 10 000, printre care și sute de dubluri care vor fi donate mai departe, acolo unde este nevoie de ele.

Ce îmi place mie la acest Muzeu? Nu este vorba de exponatele pe care nu le-am mai văzut prin alte părți, nici măcar de sala de lectură. Ci de spiritul de aici, sentimentul că nu intri într-o clădire cu lucruri vechi, ci într-o adevărată poveste din care cu greu îți vei mai dori să ieși! Dacă ai mai fost pe aici, știi ce spun și știi că vei reveni. Dacă nu ai mai fost, ești binevenit oricând (dacă este între Luni și Vineri, după 9 și înainte de 17 😀 ) să-l vizitezi. Iar dacă ai timp sâmbăta viitoare (24 septembrie), am aflat că va avea loc o expoziție în care subiectul principal este sticla, însă nu este ceea ce ai putea crede în mod obișnuit. Hai că mai mult nu spun! 😀

Am și câteva poze, dar pentru că nu prea îmi place să fotografiez, am imortalizat același lucru din unghiuri diferite, să pară mai multe imagini! 🙂 )

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Spiritul din Muzeul Municipal Călărași&8221;

  1. Și tu ziceai că nu am ce să văd când vin în Călărași.. :))

    În biblioteca din acest sediu nu am fost niciodată, nu am avut ocazia – m-am mutat din Călărași la 12 ani. În schimb, am împrumutat cărți de la cea veche, de pe București. Acolo era înainte Biblioteca Județeană. Din ce am văzut, acum e o facultate în acea clădire. Oricum, frumos articol. Mă bucur că ai scris despre un așa subiect. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s