mă strâng zilele

cui să-i desenez zâmbetul
în povești dacă tu nu
ești deja cuvintele țipă
te-au pierdut când te-am
pierdut după pagina
aia gri în care credeam
c-am să te văd și
a doua zi

mă strâng zilele
de gât mă lovesc
cu capul de pereți
și de betoanele
orașului plin de
pași goi și tăcuți

de cine să-mi
lipesc inima când vrea
să meargă în
pământ cine să
mă prindă când în
melancolie dincolo
de geamandură

mă arunc

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s