tu din noi

vreau să plouă peste
mine să fie furtună
să îmi fulgere inima la
colț de caiet să nu

văd nici soare nici
stele sau lună să
îmi coboare norii adânc
în plămâni să curgă

pământul din oase o
spumă să spele tăcerea
cu vis din noroi să-mi
cadă în sânge iubirea să

vii tu în noi

dărâmă-se lumea distanța
și ura să coacă să se
spargă tristețea din
sori într-o zi oricare

ca astăzi ca
mâine să plângă cerul
versurile-mi în
foi ruginească tălpile din

depărtare înflorească fierul
din vene în cui îmi
stă pielea și mințile
pierdute să se deschidă

la sărutul din noi

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s