Ăsta nu e un tutorial!

Cine mă mai citește din când în când știe că uneori mai scriu și articole din „sfera” IT (extrem de rar vara asta). Ceea ce nu cred că am menționat e faptul că, deși sunt pasionat de tehnologie de mai mulți ani, abia cu un an în urmă am reușit să îmi iau primul router. Nu am să intru aici în detalii despre instalarea lui, ci am să scriu, atât cât îmi amintesc, despre ziua aceea.

Era joi. Se anunța, ca de obicei, o zi de muncă extrem de lungă și grea, care venea după alte zile asemenea. Mi-am băut cafeaua, după cum obișnuiam, în stația de unde ne lua autobuzul către fabrică. Am ajuns la locul supliciului și mi-am început activitatea. Câteva ore a fost ok, dar apoi toți mușchii au început să doară îngrozitor, de nu am mai putut sta nici jos, nici în picioare. Nu am găsit niciun superior de la care să cer o învoire (pe care, oricum, nu aș fi primit-o), așa că am plecat.

Ajuns înapoi în oraș, m-am așezat pe cea mai apropiată bancă liberă și am stat acolo câteva ore până când am început să mă simt mai bine. Apoi mi-a tercut prin cap să fac un lucru pe care îl plănuisem de mai mult timp: să-mi cumpăr un router wireless. Am intrat în cel mai apropiat magazin de electronice (era imediat lângă stația în care mă aflam), m-am dus direct la raftul potrivit, am pus mâna pe cutie și nu i-am mai dat drumul: „Până aici ți-a fost, tu vii cu mine!”.

Am mers acasă. M-am mai odihnit câteva ore. Când m-am putut ridica din pat, mi-am îndreptat atenția către noua „jucărie”. Am aruncat-o în priză, i-am conectat cablul de internet și, pentru că eram nerăbdător, am scos direct telefonul și am accesat de pe acesta interfața de instalare. A durat cel mult 5 minute până când am completat totul așa cum trebuia și… nu mergea. De vină era o setare automată care nu se potrivea cu rețeaua mea de internet. Am rezolvat-o și nu mai știu dacă am apucat să marchez asta printr-un articol pe blog, căci eram deja epuizat. Abia după câteva zile a urmat și achiziția laptop-ului, pe care aș fi vrut să îl conectez la un televizor cu ajutorul unui cablu HDMI, lucru care, din anumite motive, nu s-a mai întâmplat.

Această întâmplare mi-a fost reamintită de Conectica (și scrisă pentru SuperBlog 2016) și trebuia să fie ceva cu „fun”. Dacă povestea în sine nu are așa ceva, eu găsesc, totuși, amuzant modul cum ultima zi de muncă s-a transformat în prima seară cu internet wireless în casă.

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s