Luna pe pământ

… Țineam geamurile autoturismului deschise ca să intre câteva guri de aer proaspăt. Aveam motorul pornit de 15 minute, dar ea încă nu apăruse. Am tot amânat momentul aprinderii unei țigări ca să facem acest lucru simultan, după ce ne vom fi luat câte o cafea… Ce bine, uite-o, am întârziat deja.

Dar nu apucăm să mergem decât vreo două străzi când se întunecă cerul cât îl puteai cuprinde cu ochii. Ea a devenit agitată și a început să privească cu teamă în toate direcțiile. I-am pus o melodie de la Cradle of Filth, trupa mea preferată, la navigația auto. Dar, în curând, un scârțâit metalic a depășit volumul muzicii din mașină. Ceilalți șoferi și-au abandonat mașinile pe stradă, însă eu am decis să o parchez. Spațiile fiind destul de strâmte, am folosit camerele amplasate pe mașină, imaginile redate pe ecranul sistemului de infotainment fiind foarte precise. Ieșim și uităm să blocăm ușile…

Ne-am luat după restul lumii într-un pas mai mult fugit decât grăbit. Atunci ea și-a amintit că a uitat să salveze progresul jocului Android instalat pe navigația din mașină. „La asta te gândești tu acum? Lumea e îngrozită în jur pentru că se întâmplă ceva aparent fără explicație, iar tu…” i-am zis, dar nu am apucat să termin, căci un obiect masiv se îndrepta spre pământ. Unele persoane din jur spuneau că era Luna. „Să știi că, atunci când ți-am promis că-ți dau tot ce e pe cer, nu prea vorbeam serios!” am încercat să o liniștesc. A funcționat,  ea începând să râdă și agățându-se și mai strâns de mâna mea.

Am clipit și totul era la locul lui. De parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, totuși imaginilea acelea pluteau încă undeva prin minte. Ne-am îndreptat înapoi spre mașină. Am urcat și am vrut să punem un film pe navigație, dar am fost întrerupți de un apel sosit pe telefonul meu, care era conectat prin bluetooth la sistemul mașinii. Nu mai trebuie să ne grăbim nicăieri, totul se anulase. I-am propus să ne aprindem câte o țigară și să râdem de ce văzuserăm, dar ia țigările de unde nu-s. De pe bord mai lipsea încărcătorul auto și un stick de memorie, dar măcar noi eram teferi…

navigatie-multimedia-cu-android-1

*poveste inspirată de Edotec și scrisă pentru SuperBlog 2016

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s