Între timp

Trebuie să mai las să treacă timp
Ca să-nțeleg ceea ce simt
Sunt tulburat de orice chip
Ce pentr-o secundă mi-a zâmbit
Și sunt tâmpit

Sunt nebun că scriu versuri
Nebun că iubesc
Nebun că plâng atunci când nimic în brațe nu găsesc
Și la cât de gol mă simt
Sunt nebun că mai trăiesc

Sunt prost că adorm mereu cu chipul ei în minte
Și că vreau să o cunosc dincolo de cuvinte
Sunt prost că vreau s-o știu dincolo de orice
Și că-i absorb însetat orice tăcere sau voce
recunosc

Sunt pierdut
Nu mai am spirit în trup
Nu știu ce drum să apuc
Să nu mă pierd
Sau dacă mai are rost să mai încerc

Mi-am pierdut toată răbdarea vara asta
Metaforic vorbind mi-am pierdut și viața
Pân-o să reînceapă trebuie să mai treacă
Niște timp
În care să-nțeleg tot ceea ce simt

Sau mai bine nu îmi da
Să nu mă prind

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s