Găsește-mă iar!

Am deschis ochii spre dușumeaua rece pe care se formaseră mici lacuri. Primul lucru de care am devenit conștient era frigul din încăpere. Am încercat să mă ridic rapid, însă singurul lucru care s-a întâmplat a fost să mă aleg cu o durere groaznică în tot corpul. Ridic doar privirea. Camera îmi era necunoscută. Aceasta părea că nu prea a mai fost folosită (de mult timp), judecând după tapetul căzut în mai toate locurile, care lăsa să se vadă direct cărămida din zid, și ea sărită pe alocuri. Dar cărămida nu era singurul lucru sărit. Niște găuri mari, dreptunghiulare, cu tocuri care fuseseră cândva albe, aminteau de o pierdută în timp existență a unor uși și ferestre. Și prin aceste găuri se putea vedea cerul…

…care nu oferă o priveliște tocmai plăcută atunci când este plin de nori din care ploaia cade fără parașută. Am reușit să văd asta după ce m-am târât plin băltoacele în care se adunase deja nămol și chiar câteva ființe vii. Stăteam sprijinit în dreptul unei foste ferestre. În dreptul casei era câmp, noroi învârtit în toate părțile, de nestrăbătut. În părți se puteau zări tot felul de boscheți și ceva ce semăna cu o pădure. Și totul era acoperit de sunetul ploii; din când în când, un fulger părea să lovească mult prea aproape ca să mă mai simt în siguranță, iar tunetul făcea să trosnească tot ce mai rămăsese din acoperișul acestei case.

Ca să fie meniul complet, părea că soarele se pregătește să apună. Nici nu știu dacă aveam eu halucinații auditive sau percepeam sunete animalice din depărtare. Uneori vedeam și niște luminițe, nici acestea de proveniență umană. Parcă întreaga casă începuse să se miște, să alunece cumva spre pădure.

Atunci s-a întâmplat! O rază intens luminoasă se apropia rapid de mine. Simțeam cum îmi recapăt puterile. Simțeam că trebuie să mă îndrept către urma de ușă. Ajuns în prag, te-am văzut! Erai chiar tu! Nu te puteam auzi, nici atinge, dar erai acolo și era suficient pentru mine. Chiar în acel moment, ai întins o mână, m-ai apucat de braț și ai tras. Mi-am încordat și eu picioarele și am făcut pasul în afara casei.

Apoi m-am trezit… într-o cameră rece, necunoscută, fără uși, fără geamuri și cu pereți putreziți…

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s