scsaa

Simt tot ce se poate simți
Și jumătate din ce nu se poate
Sunt un cimitir de poezii neterminate
Sferturile mele de vers în șapte zile-s sparte

Dar am mers
Cu fața către zi cu spatele spre noapte
Cu inima spre tine
Călcând venele sparte

Să nu curgă
Sângele și poemul
Binecuvântarea și blestemul
Care mă sfârtecă și mă-ntregesc

Atunci când în căutare obosesc
Atunci când brațele-mi prea slabe
Nu mai pot ține pixul
Și nu prea te găsesc

Deși știu sigur că ești
Acolo undeva
Atât de aproape
Că pot să mi te imaginez

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s