Eu și sfaturile

Îmi veni mie o idee de câteva zile să scriu un articol despre sfaturi. Nu am să dau eu sfaturi, nu mă simt atât de relevant, însă am să vorbesc despre relația mea cu sfaturile, care este… depinde. Depinde de persoana de la care vine sfatul, depinde de situația la care se face referire, depinde de domeniu…

M-am gândit să încep, total aleatoriu, cu sfaturile vestimentare. Acestea vin de obicei de la sora mea. Ea are (la fel ca toată partea feminină a familiei mele) o insistență pe cât de mare, pe atât de ignorată de către mine. Adică indiferent de câte ori mi-ar zice să nu pun un tricou portocaliu la pantaloni albaștri, eu nu o voi lua în seamă, pentru că îmi iau hainele la întâmplare din șifonier, nu după culori și după niciun alt criteriu.

Tot familia avea o problemă cu felul în care mă tundeam și îmi purtam barba. Adică îmi tundeam tot părul de pe cap sau, uneori, lăsam barba nerasă pentru mai mult timp. Nici vorbă să înțeleagă că eu aleg ce fac cu chestiile astea, nu altcineva. Deși, dacă eu le-aș fi spus să nu mai folosească produse cosmetice de la o marcă de încredere, m-ar fi trimis la plimbare. Pentru că fiecare om știe cum se simte mai bine și, dacă dacă îl ajută o cremă antirid cu argan din noua gamă Farmec, o va folosi în continuare.

Cunosc câteva persoane care fac rap, mult mai bine decât mine; cu unele am vorbit doar de câteva ori, cu altele vorbesc ceva mai des. Primele îmi spuneau ce teme să abordez și cum anume să le abordez, celelalte îmi spuneau la ce să lucrez ca să iasă mai bine rezultatul final, indiferent de direcția acestuia. Cred că poți deja să ghicești pe care dintre ele le-am ascultat și pe care le-am ignorat.

Și în blogging am câțiva prieteni cu care, ce-i drept, vorbesc destul de rar despre asta. Noi nu ne-am spus vreodată „bă, fă-ți un blog pe tema asta pe motiv că îmi place mie și tu n-ai nicio șansă cu ceea ce faci”. Fiecare dintre noi acționează după bunul plac și, de aceea, soarta blogurilor noastre este… asta care este. Asta nu înseamnă că nu vorbim de tendințe, de abordări sau alte chestii d-astea, însă, la final, fiecare alege pentru el.

Și în poezie am avut parte de sfaturi. Obișnuiam să merg la un cerc literar unde eram doar oameni tineri, care am ajuns să ne cunoaștem după scurt timp. O regulă de bază a acestor întâlniri era ca, după fiecare text citit, toate persoanele prezente să ofere feedback. Sunt sigur că nimeni nu a suferit din cauza asta, ba dimpotrivă! 😀

Concluzia e că sfaturile sunt doar orientative. Nu ești obligat să aplici unul dacă l-ai primit și nici persoana care l-a dat nu ar trebui să se supere dacă nu faci cum ți-a spus. E vorba de elasticitate în gândire.

Sfatul meu, dacă îmi permiți să-ți dau unul, este să aplici exact ce sfaturi vrei tu pentru o cât mai mare încredere și frumusețe spirituală, mentală etc. Și nu uita că lucrurile astea se cultivă în familie: cea de acasă, cea de prieteni ș.a.

super_blog_martie-mic-FARMEC

*text inspirat de Farmec și scris pentru Spring SuperBlog 2017

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s