Nisip și pietre

Ochii mei aud nisip și pietre
E sufletul care se-mbracă în uitare
Când timpul blocat în statuete
Îi face tristeții de mâncare

Pielea își face bagajele
S-a plictisit să leviteze
Când cerul și-a uitat dozajele
Și lumea vrea să derapeze

Oprit în ciob de lacrimă
Un zâmbet rătăcit își strânge urma
Dogoarea depărtării e prea aprigă
Când fericirea nu-i face cu mâna

Sub fiecare pas simt o tăcere
Un puls firav pierdut prin ghete
Îmi beau otrava cu plăcere
Când moartea îmi promite iubiri perfecte

Închid tot ce-am simțit într-o clepsidră
Și-o tot răstorn pân-amețesc
Mi-e plecată mintea în derivă
Vin după ea cred că la tine o găsesc

Până s-or sutura rănile parcului
De vorbele-ncrustate în secundă
Are timp inima să se ascundă
Căci tăcerea ta n-o să aștepte

Să-mi arunce-n piept nisip și pietre

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s