Împrumută-mi iubire!

Photo-1

Chiar și în iubire putem vorbi despre credite, atunci când găsești persoana care crezi că o să merite. Atunci când realizezi că e cam gol stocul, că l-ai risipit pe nimic, ca dobitocul. Atunci când creanțele îți provoacă tristețe și te mai salvează doar brațele de care ai nevoie până la bătrânețe. Atunci când mintea e aproape de sfârșire te gândești tot mai mult la un credit de iubire. Și n-ai să găsești asta la instituțiile bancare, cum nu găsești la o fabrică de șepci mâncare. Și sufletul… cu ce-l hrănești?

Când nevoia e prea mare caut un împrumut rapid, ca vara în plină dogoare când vreau setea să îmi sting. Cum în domeniul ăsta nu ai cum să fii prudent, se ivește câteodată nevoia unui împrumut urgent. Pare atât de simplu că n-ar fi nevoie de rime, dar presează-atât de tare când vine umbra peste tine și nu știi de un’ să iei, că-i acum ori niciodată și ai speranța aia mică că nu va mai fi ca altădată. Te simți prins precum o capsă sau ca peștele-n acvariu și salvarea pare să vină dintr-un credit până la salariu. Dar remunerația-n iubire… cine o plătește?

Eu aș inventa un IFN care să dea credite în dragoste. Dacă ești în pană de idei sau nu-s destule, ai un loc care să te asigure că ai ce să oferi atunci când n-ai, chiar dacă mai mult înapoi tu o să dai. Și cred că multă lume își dorește să iubească oricât de mult dacă măcar puțin primește. Astea nu-s simple jocuri de cuvinte, de fapt, nu-s nici jocuri, nu-s nici simple. Și probabil nici nu-s potrivire pentru situația de față, dar sunt tot ce-aveam în minte. Dacă mintea nu te inimă, de multe ori, inima minte…

Iată încă o dovadă că n-am creierul acasă, scriu în rime despre credite și aștept ce n-o să iasă. SuperBlog este de vină, -s la Spring 2017 și, la fel ca astă toamnă, sunt cu totul vraiște. Cică despre Telecredit eu am scris ce ai citit, nici măcar eu nu știu sigur dacă asta mi-am dorit. Dar am zis să fie-aici, printre alte versuri mute, că n-am știut niciodată dacă-s puține sau prea multe. Tot ce știu e c-au scăzut, iar n-au forță și culoare, parcă nici nu-s ale mele… ale cui să fie, oare? Că nu sunt nici ale ei, nu le ia și strada-i mare, mi-e mintea așa obosită, cred c-o trimit la culcare…

Anunțuri

Un gând despre &8222;Împrumută-mi iubire!&8221;

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s