Ia din ieri

Revin la gândul ăsta care m-atacă în neștire
Că cei ce ți-au scris pân-acum au făcut-o mai bine
Între noi a rămas pauză. cum rămâne cu mine?
Între noi este distanță și am prea puține rime

Am prea puține versuri ca să-ți acopăr trupul
Îmi ești necunoscută, necunoscut ne e sărutul
Necunoscut e parcul care mă trage în aval
Spre un iad fad din care credeam c-am scăpat

Câți poeți or să mai moară gândindu-se la tine?
Câte vieți de om or să mai plece din mine?
Câte întrebări tot atâtea tăceri
Pe câte căutări am tot atâtea pierderi

Adu-mi fericirea azi din ziua de ieri
Îmi arde sufletul sună la pompieri
Chiar dacă n-am nimic poți totul tu să-mi ceri
Și-n loc de totul pe mine mă ofer

Ai grijă de brațele astea poetice să nu se împiedice
C-aleargă bezmetice vrând să revendice
Ceva ce niciodată nu a fost al lor
Ia-mă-n sufletul tău și-nvață-mă să zbor

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s