pe frunte târziu

sunt mult prea obosit ca să mai scriu
dar te-aș săruta pe frunte târziu
unde ceasul îți numără râsul
și nu poate ține pasul

sunt mult prea obosit să mai pot merge
dar îți sărut tălpile gândurilor
și buzele simțurilor
unde ploaia de lacrimi ne șterge

sunt mult prea obosit să mai gândesc
dar te sărut pe ceas pân-amețesc
sunt mult prea obosit să mai respir
dar te sărut cu delir

oriunde te găsesc
(de obicei în vis)

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s