închiși în scrisoare

pe terasă lasă-n plasă tristețea
s-o mănânce câinii vagabonzi
ia de pe plajă o vrajă o transă
ascunde-mi-o-n suflet

ia timp de pe ceas și timbrul din glas
să ne închidem într-o scrisoare
și când ne-om trezi într-o zi iar copii
să ne îmbrățișăm o amintire de la mare

așa mi-ai spus când mi-ai dus sufletul acolo sus
și eu te-am crezut
dar acum sunt iar jos cu suflet osos ce trage spre cosmos
totuși încă te cred

Anunțuri

Comentezi? Te provoc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s