Gând rotund

IMG_20170528_151828

Gând rotund
Se strânge în jurul meu
Cu forța valurilor de dor
Ce calcă apa liniștii
Cu ochi de întuneric

Ți-am lăsat pe o bancă
O inimă ce pompează iubire
Dintr-un rezervor nemărginit
De societatea asta limitată
Cu pori complet acoperiți

Suflet constrâns
În menghina evenimentelor
Te caut cu brațele
Să-ți desenez cu buzele
Poezie pe piele

Va veni o seară
Când parcul ăsta va fi doar al nostru
Fără act de proprietate
Doar ochii cerului pe noi
Sub tălpile infinitului

Ne vom elibera prin sărut

Drumul

Tânjeam după buzele ei presate într-o carte
Să ne îmbrățișăm ca paginile unui roman fără sfârșit
Martorul unei iubiri neilustrate
Scrisă de un autor neiscusit

Umblam orbește după brațe
Ce nu doreau a mă susține
Ce căutam se-afla cumva departe
Și-aveam în față drumul pavat doar cu suspine

Mergeam către lumină adică înspre ea
Împiedicat și orb precum o piatră
Drumul mi-era străin și abia se vedea
Și nu știam la capăt dacă mă așteaptă

Încă mă deplasez pășind stângaci prin ceață
-mi țin inima în palme când coastele o-nțeapă
Și când am s-o găsesc sper să se întâmple
N-am să mai rătăcesc prin viața gata să se surpe

Dor (ne)întâmplător

„Să nu crezi ce-ți spun acum, chiar de eu îți spun”
Sunt în sevraj de pepsi și tutun
Dar sevraj mai mare iubito am de tine
De zâmbete și vorbe parcă prea subtile

Dacă-s exagerat „dă vina pe Voltaj”
Am inima sensibilă mereu în picaj
Aștept ca tu s-o prinzi până nu va ajunge
Să se izbească și să prindă rădăcini în rânced

„10 întâmplări ciudate și-o minune”
Întâmplări n-au fost chiar zece dar minunea rămâne
Mi-ai dezgropat un zâmbet și omul ce-ar trebui să fiu
Dar pe timp ce trece devin iar pământiu

„nu mă lăsa să-mi fie dor”
C-am să mă pierd din nou ușor ușor
Și-am învățat cu timpul că nu țin loc speranțele
De hrană până s-or uni drumurile brațele

Nu ți-am scris…

Nu ți-am scris nu c-am omis ci am fost prea obosit
Dar tot vreau să mai prind cu tine următorul răsărit
Umbrele să-ți stea pe-obraji și palmele mele pe umeri
Să ne plimbăm amândoi dintr-o vineri ‘n-altă vineri

Nu ți-am scris nu c-am uitat dar am fost cam ocupat
Nici cafea nu am băut nici țigări nu am fumat
Dar mi-ai fost mereu în gând și sper c-am să te văd curând
Să îmi spui ce e cu tine la-ntrebări să îți răspund

Nu ți-am scris deși-aș fi vrut dar imaginația
În ultimele două zile vine cam cu rația
Cu tine ar veni complet dar asta e altă poveste
C-aș vrea vieții să-i arăt că loc de mâine mai este

Nu ți-am scris sper să mă ierți cu buzele pe frunte
Nu ți-am vreo două zile tu n-ai scris atât de multe
Încât atunci când reapari deși scrii la fel de bine
Simt că e ceva de rău sau că nu e despre mine

Muza Gândului

Umblai cu raiul după tine
Când te apropiai urcam și eu
Făceai lumină-n sufletu-mi huilă
Atunci am înțeles geneza zâmbetului
Mi-am acceptat din nou soarta de poet
Și-am început să te scriu pe pereții-mi
Raze raze

Îți căutam cu versul iubirea de felină
Cu urme de lumină neagră nevătămătoare
Deși n-aveam adresă
Mă (re)găseam uneori în scrisorile tale
Pe care le lansai în vânt
Căutam la ele să-ți răspund cu dragoste
Fraze fraze

Erai calea mea spre realitate
Sursa mea de energie
Erai ba nu
Ești briza ce inima îmi bate
Muza Gândului ce-l cheamă pe-al tău
Să stea
Brațe-n brațe

tu Poeta

fi-mi tu Poeta
nu doar de la gamma la eta
să vizităm delta
unde se varsă iubirea în noi
unde suntem și oameni și nori
din brațe să ne facem nod

fi-mi tu scriitoare
din zâmbete ce-aleargă la vale
printre clipele ce se plimbă agale
să ne-nvățăm obrajii pe de rost
când străbatem parcuri pe jos
și ne-apropie un vânt prietenos

pune-ți versul pe mine
eu te sărut cu rime
privind ziua ce vine
îți fac din petale mocheta
când tu-mi cânți în suflet orchestra

doar fi-mi tu Poeta

gazdă sufletului

gratii și gudron
gânduri galbene de la nicotină
găsesc garduri pe-un hol cu
grele ghicitori eu sunt prost un
gunoi un suflet
găunos caut un zâmbet să fie
gata acolo când am nevoie când sunt prins de
ger granița să dispară nu
garantez decât pentru iubirea de vers și de ea nu vreau limitatoare când
gonesc să o văd doar ea poate să-mi facă viața din
gri ceva mai suportabil când sufletului
gazdă-mi va fi