gazdă sufletului

gratii și gudron
gânduri galbene de la nicotină
găsesc garduri pe-un hol cu
grele ghicitori eu sunt prost un
gunoi un suflet
găunos caut un zâmbet să fie
gata acolo când am nevoie când sunt prins de
ger granița să dispară nu
garantez decât pentru iubirea de vers și de ea nu vreau limitatoare când
gonesc să o văd doar ea poate să-mi facă viața din
gri ceva mai suportabil când sufletului
gazdă-mi va fi

Muză leneșă

muza mea e leneșă
scriu eu cât pentru doi
aș vrea să o conving
șoptindu-i pe umăr
că versul ei trebuie să continue
e mult mai (de)plin decât al meu
mă-ntreb chiar cum reușește
să-l țină închis
alteori
dacă sunt eu în el închis

muza mea e cam leneșă
dar atunci când scrie
o face cu diKiss

mâine II

Mi se împiedică neuronii de tine
Ești tot aici
Ai plecat din atriul stâng
Cu cafeaua făcută de mine
Cu aburul care te ține de mână
S-o servești pe balcon
Nu ți-a plăcut ce-ai văzut la plămâni
Speram că te-ai obișnuit
Pe buze ai întârziat un pic
Dar cafeaua mea unde e
Mă mir că am putut scrie așa

Iubito
Mâine îmi faci tu cafea

nu-i poezie

aș vrea să mă dematerializez
să mă vărs într-o scrisoare
purtată spre tine online
să o deschizi cu mâini tremurânde
să mă recompui în ce vrei
poate într-un vers
poate nu-n uitare
coase-mă de-o haină care-ți place mai mult
și ia-mă cu tine
sunt atât de nebun
nu mai știu nici cum se scrie

asta sigur nu-i poezie

Mă inspiri! Știi?

Am să-ți umplu casa cu versuri
Dacă îți dorești
Dacă mă primești
Deși sunt prost decorator
Ia-mă tu de orator
Să facem un plan urbanistic
Pe un peisaj lingvistic
Uite cum iar mă inspiri știi

Să-mi aduci sufletul acasă
Când uită cheile pe masă
Și-a rătăcit destul cunoști
Leagănă-l tu să mai rămână
Îmbrățișează-l în română
Nu doar o lună mai nebună
Și-o iunie și ce-o mai fi
Poate rămâne om mai știi

Să zâmbești eu de la tine
-am învățat fraze latine
Cogito ergo sum
Versuri pentru larg consum
La care ai prioritate
Doar să-mi spui și am să ți le
-așez la ușă fără frică
Să m-asigur că tu știi că

Mă inspiri!

Inimă prin rimă

Cu versul legat de picior încerc
Să fac pasul spre tine mi
Se amestecă vorbe pe obraji tăcerea
Mă strânge când doar
Să te văd nu-mi
Ajunge îmi fug
Litere din mâini mă
Deșiră că nu
Pot să-ți ajung la
Inimă prin rimă am întuneric
Sub ochi cu el
Scriu și-ți strig
Numele cu palmele când nici
Să-ți vorbesc nu
-i suficient te chem să

Îngenunchem distanțele

mișună poezia

Bucureștiul din care îți scriu e
al meu și-al tău e viu doar
când ne întâlnim prin
bombele în care mișună
poezia în rest e cam
liniște roadem dor pe
unghii ne ungem cu
vise în care lăutari
cântă numele tău și nimeni
pe-al meu