Inimă prin rimă

Cu versul legat de picior încerc
Să fac pasul spre tine mi
Se amestecă vorbe pe obraji tăcerea
Mă strânge când doar
Să te văd nu-mi
Ajunge îmi fug
Litere din mâini mă
Deșiră că nu
Pot să-ți ajung la
Inimă prin rimă am întuneric
Sub ochi cu el
Scriu și-ți strig
Numele cu palmele când nici
Să-ți vorbesc nu
-i suficient te chem să

Îngenunchem distanțele

mișună poezia

Bucureștiul din care îți scriu e
al meu și-al tău e viu doar
când ne întâlnim prin
bombele în care mișună
poezia în rest e cam
liniște roadem dor pe
unghii ne ungem cu
vise în care lăutari
cântă numele tău și nimeni
pe-al meu

Pietre șosete*

*unde „șosete” este adjectiv

Traducere:
În seara asta am fost pentru a treia oară la Creative Talks în Energiea (episodul cu numărul 8) și, spre deosebire de celelalte participări, am decis că acum a venit momentul să și scriu puțin despre inspirația adusă de cele auzite. Tocmai despre inspirație ne-a vorbit Cătălin Dobre, Chief Creative Officer la McCann Worldgroup România. Nu am să redau aici discursul lui, pentru asta trebuia să fi participat și tu la eveniment ( 😀 ), dar am să îți spun ideea principală: ieși din rutină și din zona de confort!

După o evaluare personală și subiectivă, eu nu stau tocmai rău la acest capitol, deși lucrurile ar fi putut fi mult mai bune. Ideea e că inspirația nu vine din lucrurile cu care ești obișnuit; aș fi putut să îl contrazic aici, dar, per total, sunt de acord cu el. Pentru a își începe prezentarea, Cătălin a adresat întrebarea: „Cum vine inspirația?” La aceasta am să încerc eu să răspund aici, luându-mă și dându-mă (ca să rămân tot eu; matematică 😉 ) drept exemplu.

Pentru mine există două tipuri de inspirație.

Inspirația „clasică”, este cea care apare de nicăieri, ca atunci când aprinzi lumina într-un loc întunecat și observi că acolo există ceva, deși până atunci nu ai avut cunoștință de existența acelui lucru. Pe aceasta o prefer și o folosesc aproape întotdeauna, martor fiindu-mi profilul de Facebook, dar și blogul.

Inspirația forțată, pe de altă parte, este atunci când alătur primele două cuvinte aleatorii care îmi trec prin minte. Aici îmi vei spune: „Dar ce legătură pot avea două cuvinte alese la întîmplare?” Iar eu îți voi răspunde: „Nu au! Tu trebuie să le faci legătura!” Evit pe cât pot de mult să folosesc acest procedeu, însă există și situații aparte, extrem de rare, când se impune utilizarea lui.

Cel mai bun exemplu, care este pe jumătate ales și pe jumătate venit special pentru această ocazie, este articolul de față. Titlul l-am ales folosindu-mă de inspirația forțată, iar nota explicativă a venit pe filiera clasică.

Recitind tot ce am scris mai sus înainte de a publica articolul, observ că am folosit câteva cuvinte care mă zgârie chiar și pe mine pe sufletul iubitor de metafore. Probabil că nu am fost tocmai inspirat. Ce ironie!

Minunea din foi

Să ne apropiem versul
Apoi respirațiile
Să ne unim contextul
Buzele brațele

Arta să se uite
La noi cu invidie
Cum ne-amestecăm frunțile
Palmele ridurile

Să ne scriem cuvântul
Cum n-am făcut-o vreodată
Să ne oglindim unu-ntr-altul
Ca cerul în apă

Să-mi scrii să îți scriu
Să ne citim într-un parc
Să-mi fii să îți fiu
Furtună și calm

La intersecția dintre noi
Curcubeul din ploi
Minunea din foi
Fericirea în doi

acord

îți scriu de unde a început​ totul
acum hai să mărim potul
să ne-acordăm reciproc votul
versul totul

să ne împletim cuvintele
brațele minutele
speranțele jocurile visurile
imaginațiile și tot ce-i dincolo de

lumea lor noi avem lumea noastră
avem foi și pastă
să ne desenăm zâmbete pe fereastră
cât a mai rămas din viață

Noi doi cuvintele

Azi cuvintele coboară greu din vene
Dar nu puteam lăsa ziua să treacă fără să-ți scriu
Să-ți fac perne din verbe
Adjectivele să-ți cânte hazliu

Punctul e aici doar ca să-ți agăți paltonul în el
Virgula să-ți amintească să pui ceaiul pe foc
Plămânii mei au devenit arhaici de la atâtea țigări
Când versurile tale nu plouă pe ei

Ăsta-i un dor deghizat în catrene
Până când am să-ți gust rima din piele
Până din brațe vom face propoziții
Ne iubim în fraze

Să-mi fii prefix să-ți fiu sufix și invers
Altfel sunt doar un versar perimat
Tu un dicționar premiat
Mi-ai devenit vocabular

Hai să ne-ntâlnim la o conjuncție
Declinăm iubirea la toate cuvintele
Scriem antologia simțirii
Fără să ne mai despartă nici măcar o cratimă

fi-mi

Aștept să întineresc
În brațele tale
Hai să întinerim împreună
Într-un parc oarecare

Deschide-mi sufletul
Cu o bătaie din palme
Să ne deschidem împreună
Mințile tainele

Picură-mi zâmbet pe față
Cu glasul cu ceasul
Cu poezia pe hartă
Să vizităm orașul

Fi-mi umbră fi-mi soare
Să-ți fiu scuză și loser
Cu zilele lunile anii
Cu visele rimele și-n continuare

Fi-mi muză